Ghid turistic

Stilul palatului e neogotic flamboyant, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice în exterior.
Elementele de interes turistic sunt: Sala gotică, unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un “bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale, lei).

Sala “Voievozilor” se află la etaj şi conţine, în medalioane, portretele domnilor Moldovei şi ale regilor României. Tot la etajul I se află sala “Henri Coandă“, ale cărei lambriuri au fost executate după un proiect al marelui savant. Orologiul cu carillon, instalat în turnul central, este format dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din oră în oră, “Hora Unirii”.

Astăzi Palatul Culturii din Iaşi este sediul Complexului Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi şi cuprinde: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii Ştefan Procopiu.

Inaugurata odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi.

În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieşean primeşte numele marelui poet, dramaturg şi om de cultură Vasile Alecsandri (1821 – 1890).

Clădirea Teatrului Naţional este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meşterul vienez M. Lenz şi terminată de unul din discipoli; Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe şi ingeri şi încadrat în stucătura rococo; Candelabrul din cristal de Veneţia cu 109 becuri.
În prezent această clădire găzduieşte şi Opera Română.

Clădirea actuală a universităţii a fost construită între anii 1893 şi 1897 după planurile arhitectului Louis Blanc şi inaugurată în prezenţa regelui Carol I şi a reginei Elisabeta.

Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic şi baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa “Sală a Paşilor Pierduţi”, decorată cu picturi realizate de către Sabin Bălaşa.

În faţa universităţii se găsesc statuile lui A.D.Xenopol, sculptată de C.Baraschi, şi a lui M. Kogalniceanu, lucrare aparţinind sculptorului W.Hegel.

Iniţial, clădirea trebuia să fie sediul Fundaţiei Universitare Ferdinand – Ferdinand I Hohenzollern-Sigmaringen Rege al României între anii 1914-1927.

La 1 Septembrie 1945 clădirea a fost cedată Bibliotecii Centrale Universitare, instituţie fondată în 1839. În 1948, statul român a decis administrarea întregului patrimoniu al Fundaţiei de către Universitatea din Iaşi.

În prezent, Biblioteca Centrală Universitară, una din cele patru biblioteci centrale din România, deţine una din cele mai impresionante colecţii de cărţi vechi. 

În 1873, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi înfiinţează o a doua gradină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brandza, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există şi astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.

Astfel, în 1921, profesorul Al. Popovici înfiinţează o gradină botanică nouă în spatele clădirii Universităţii noi, unde construieşte şi mici sere, folosite pentru creşterea plantelor tropicale. Această locaţie se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăşte mutarea grădinii în spaţiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Topa, pentru că aceasta să satisfacă cerinţele de învăţământ.

Astăzi, Gradina Botanică din Iaşi acoperă o suprafaţă de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din lume.

În 1892 Palatul Roznovanu va fi folosit ca reşedinţă temporară a familiei regale, o parte din spaţiu fiind alocat autorităţilor locale. Clădirea a jucat un rol deosebit pe scena istoriei mai ales în I război mondial, între 1916 – 1918 când a găzduit sediile ministerelor ale conducerii politice refugiate de la Bucureşti. În încăperea în care se află acum Cabinetul Primarului îşi avea biroul M.S. Regele Ferdinand, iar în actuala Sală de şedinţe a Consiliului Local s-a întrunit în 1918 Consiliul de Război al României. 

“Casa Dosoftei”, cunoscută şi sub denumirea de “Casa cu arcade”, datorită celor cinci arcade de pe faţada principală, a făcut parte iniţial din zidul nordic din incinta Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, biserica zidită de domnitorul Ştefan cel Mare, între anii 1491-1492. Clădirea cu aspect arhaic a fost definitivată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Casa Dosoftei găzduieşte astăzi Departamentul de Literatură Română Veche al Muzeului de Literatură Română unde pot fi văzute numeroase exponate originale, între care şi cel mai vechi manuscris conţinând Letopisetul atribuit lui Grigore Ureche.

În anul 2004, frumoasa “Casa Dosoftei” a fost inclusă pe “Lista monumentelor istorice” din judeţul Iaşi.

Bojdeuca Ion Creangă a fost construită înainte de 1850, în mahalaua Ţicăului, numită şi “Valea Plângerii”. Povestitorul Ion Creangă a locuit aici din 1872 până în 1889, anul morţii sale (în ajunul Anului Nou).

În 1879 aici a fost găzduit câteva luni şi Mihai Eminescu. Bojdeuca a devenit muzeu în 1918, fiind cea dintâi casă memorială din ţară.

În 1989, cu ocazia centenarului morţii scriitorului, s-a inaugurat alături de bojdeucă o spaţioasă clădire în care se află expoziţia documentară.

Ideea înălţării unei biserici mai mari, monumentale, la Iaşi, aparţine Mitropolitului Veniamin Costachi. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, privind lucrările de proiectare şi construire a noii biserici, este actul de naştere al Catedralei mitropolitane. S-a lucrat mai întâi între anii 1833 şi 1839, după planurile arhitecţilor Freywald şi Bucher, însă datorită căderii bolţii centrale, biserica rămâne în ruină până în anul 1880.

Arhitectul Alexandru Oraşcu, rectorul Universităţii Bucureşti, va reface proiectul măreţei biserici, renunţând la imensa cupolă centrală, iar pictura va fi realizată de maestrul Gheorghe Tătărascu. Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment naţional, la ceremonie luând parte şi regele Carol I.

Din anul 1889 a fost adusă, de la biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaştele Cuvioasei Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei.

Actuala înfăţişare a mănăştirii este rezultatul lucrărilor de restaurare ale arhitectului Andre Lecomte de Nouy, desfăşurate în perioada 1882 -1904. Ornamentele exterioare, care acoperă edificiul în întregime şi care au fost iniţial aurite, combină elemente turceşti, arabe, georgiene, armene şi persiene cu motive arhitecturale româneşti într-o superbă dantelarie în piatră. Pot fi numărate peste 30 de registre de motive decorative, care nu se repetă.

În interiorul mănăstirii sunt inhumate mai multe personalităţi de rang domnesc: Tudosca, prima soţie a lui Vasile Lupu, şi Ştefan-vodă, fiul lor; Dimitrie Cantemir, principele cărturar (1710-1711), precum şi Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1866).